marți, 27 februarie 2018

Teatru la bibliotecă

Lilia Gamarța, Filiala „Ștefan cel Mare”

În cadrul programului de promovare a lecturii cu voce tare „SĂ RE-AUZIM POVESTEA” am cunoscut mai îndeaproape echipa de la Teatrul Municipal de Păpuși „Guguță”. Actori frumoși care îți ating sufletul, spiritul și inima cu mâna lor caldă.
Gabriela Lungu, director la Teatrul Municipal de Păpuși „Guguță” ne spune, citez: „Suntem o „mână” de oameni (actori) veseli și inspirați de viață, de copii, de lucrurile simple ale vieții dar mai ales de oameni. Ne place să ne jucăm cu copiii așa cum le place lor, de aceea inventăm povești, întâmplări din care culegem experiențe și trăim împreună cele mai frumoase  bucurii”.
Da, așa este echipa Teatrului Municipal de Păpuși „Guguță” cine îi vede, îi îndrăgește, iubește. Această echipă este capabilă – dacă trebuie – să spargă orice convenție, joacă excelent, sincer şi autentic. 
Primul grup de elevi de la Școala - Grădiniță „Pas cu Pas” nr.152 împreună cu învățătoarea Diana Carauș vin la spectacol cu plăcere, participă cu drag și pasiune.
Acești copii sunt viitorul public de teatru, actori care cresc alături de spectacole cu sens bun. Prin aceste acțiuni se dorește ca copiii să crească, să promoveze acele valori de care fiecare copil are nevoie în viața de adult: dragoste, grijă, toleranță, comunicare, empatie, onestitate, responsabilitate, generozitate, încredere. Deoarece, „aici” şi „acum”, găsești noțiunile cele mai la îndemână prin care copiii se conectează la lumea înconjurătoare. Piesele de tteatrul îi poartă imaginar, într-o lume cu o încărcătură mare de magie. Teatrul îi aduce prin poveste în propria lor realitate de copil, precum și de adult.  Este un loc în care evadeazăă din rutina zilnică pentru a intra în poveste, o scenă deschisă, care stă sub semnul valorii.

Dragi copii si părinti apropiați-vă de teatru este și va fi un canal valoros de educație, de comunicare și relaționare prin care actorii ajung la sufletul dumneavoastră prin limbajul lor, prin personaje echilibrate, prin costume şi decoruri, parcă decupate din lumea închipuită, dar mai ales prin echipa de scenariști, scenografi şi regizori de excepție și cu mare experiență de joc și joacă.

Sărbători de familie

Mila ȘEREMET,  șef serviciu, Filiala „Transilvania”
 
Suntem un popor ce abundă în tradiții, o parte dintre ele au fost reflectate în proiectul „Sărbători de famile”, în cadrul Salonului de Lectură „Ceaiul de la ora patru” din data de 26 februarie. Saloniștii, elevii clasei a VIII-a de la Liceul Teoretic „Gaudeamus” au format 5 echipe cu tematici diferite, dar cu un scop comun. De a se prezenta cel mai bine, argumentat și spectaculos proiectul său.   

Neobosita Dna Alexandra Tănase, profesoară de limbă și literatură română venea cu mici rectificări, când era cazul. Sala de lectură pentru maturi a fost transformată de echipa numărul unu în Sărbătoarea noului născut în familie – Botezul. S-a ținut cont de pregătirea pentru botez, procedura din biserică, procedura de acasă, baia de a doua zi, tradiție respectată și acum în unele localități ale Moldovei. Toate cheltuielile ce țin de ritualul botezului sunt plătite de către nași, care și sunt eroii de bază. Nașa ține în mâna dreaptă pruncul și spune crezul, una dintre cele mai importante rugăciuni creștine ortodoxe. Apoi preotul afundă de trei ori copilul în cristelnița frumos împodobită, miruindu-l în 13 puncte diferite. Băiatul este dus în altar, iar fetița numai până la porțile altarului. Nașa ia lumânările și le stinge de ușă. Preotul înapoiază copilul părinților, spunând de trei ori mi l-ați dat păgân, vi-l întorc creștin. A doua zi nașii, cumătrii vin la scăldătoare. În băița copilului se pune pâine și bani, ca să fie bogat, potcoavă pentru statornicie și pene ca să aibă o viață ușoară, ca pana de pasăre. Camera fetiței de obicei este de culoare roz, la băiețel predomină cea albastră. Cu gânduri și urări de bine au încheiat proiectul prima echipă.
                                                                                                           

A doua echipă prin scenetă a prezentat „Căsătoria”, descifrând noțiunile de bază: logodna, pețit, verighetă, nași, cununie, colacul miresei, spălatul pe mâini al nașilor, lumânări de cununie, rochia miresei, buchetul miresei, costumul mirelui, cravata, tortul (pe vremuri jemne, un fel de pâine frumos împletită, un pic dulcie, socotită că aduce noroc celor care o gustă). Sala nunții frumos împodobită cu flori ce semnifică puritate, finețe și armonie. Rochia albă pentru prima dată a fost îmbrăcată de mireasă în Grecia Antică, ce semnifică devotament viitorului soț pentru toată viața. Și la nunta noastră a mai fost și evenimentul dezbrăcării miresei, acompaniat de cântecul tradițional. Ia-ți mireasă ziua bună...

Al treilea proiect „Ziua de naștere” – un prilej de a oferi cadouri celui omagiat: flori, cărți, jucării, diverse accesorii. Sărbătoarea zilei de naștere pentru copii poate fi petrecută cu pirați. Participanții echipați cu bandane, tatuaje, tematică nautică, ancore, flag cu craniu...

Tot pentru copii sunt organizate și petreceri cu zâne, cu costume dantelate de prințese, zâne, fluturași, baloane, baghete fermecate... Adolescenții au stilul lor de a se petrece Halloween, Familia Adams. Decorul acestor petreceri macabre, caracteristic pentru cei cu inimă, tare: cu colți de vampir, vrăjitoare, pânză de păianjen... Maturii la rândul lor sărbătoresc prin petreceri de tipul Bal mascat pe ritmuri de muzică clasică, ce se deosebește prin eleganță, abundență de dantelă costume vaporoase, pălării și ochelari ce face eroii balului mai enigmatici. Prezentarea proiectului a culminat cu un fragment din „Tema pentru acasă” de N. Dabija, ziua de naștere a lui Mihai.                                                 
 
Echipa a patra cu proiectul „Sfințirea casei”, a venit cu un întreg arsenal de ustensile pentru sfințirea casei: busuioc, ulei prosop, 3 lumânări, icoană, colaci. Dar mai întâi de toate casa gospodarului, să fie impecabil de curată, cei ai casei împărtășiți, masa așezată spre asfințit, un vas pentru aghiazmă și unul pentru pâine.

Ultima echipă cu cel din urmă proiect „Întâlniri de duminică”, supranumit și Duminica în familie. Mai întâi de toate cina, prânzul în familie nu presupune umplerea burții, ci o interesantă comunicare în timpul mesei. Fața de masă cea mai frumoasă, farfuriile bine aranjate în dependență de câte feluri de mâncare avem.


Un buchet de flori va decora frumos masa. Pe timp de iarnă sunt binevenite crenguțe de brad conuri... În Spania cina în familie este privită ca ceva abstract, adică mănânc, când vreau și cu cine vreau. În Afganistan se mănâncă numai cu mâna dreaptă, stânga fiind socotită ca murdară. Și încă o tradiție în țările arabe, bărbații mănâncă într-o odaie și femeile în altă odaie.   


A fost o activitate bine pregătită cu multe clipe minunate și informație utilă pentru generația în creștere. 

luni, 26 februarie 2018

Cine duce-n mâini o carte, e un om și jumătate

Ludmila CAPIȚA, bibliotecar principal, Filiala „Transilvania”

Opera lui e labirintul în care ne rătăcim în lumea magică şi fermecătoare  a cărţilor sub semnătură inconfundabilă, iar sufletul e deschis ca o bibliotecă.
Nicolae Busuioc


Iulian Filip, în anul său aniversar, la începutul anului  a omagiat o frumoasă şi onorabilă vârstă a împlinirilor. Acest fapt a fost un bun prilej de a organiza o întâlnire cu Măria sa, scriitorul Iulian Filip la Biblioteca „Transilvania”.    
                                                                                    
Biblioteca având o colaborare de succes cu Școala primară nr. 83 „Gr. Vieru”, recent a organizat o întâlnire emoționantă, o întâlnire de suflet cu poetul, scriitorul, dramaturgul, folcloristul și graficianul Iulian Filip. Protagoniștii acestei activități au fost elevii din clasa a 2-a „F” și „I”, împreună cu profesoarele Tatiana Iepuraș, Lilia Butuc și bibliotecara Ana Nuța.

Directoarea bibliotecii Paracovia Onciu a dat start întâlnirii cu o mica incursiune despre creația scriitorului, unde a menționat despre meritele, noile apariții editorial, punând accent, că Iulian Filip este un rafinat grafician, care își animează cărțile sale.  
                  
O surpriză din partea ccopiilor a fost recitalul de poezie din cartea „Școala de întrebări”, care a apărut la finele anului 2017.  Elevii din clasa a 2-a „I”  – Mihaela Zaharco cu poezia „Cea mai lungă noapte, Vlada Covrig cu poezia „Supărare cerească”, Andreea Baltag  – poezia „Zăpada dintîi”,  Ana-Maria Catan – poezia „Bravii mergători spre carte”, l-a  înduioșat pe poet, îndemnându-l să intervină cu comentarii, replici.                                                                                                                  

 N-au rămas în umbră nici elevii clasei a 2-a „F”, care au recitat poeziile „Venirea la școala de întrebări”,„Drumul spre bibliorecă”, „Geamuri cu ramuri”, ei fiind: Daria Lișcan, Corneliu Țaranu, Emilia Cipileaga, Pavel Zeleonii, Iasmina Clipca, Nicu Cuculescu, marei Stegărescu, Alexandra Cantemir și Vlad Bîrcă.                                                            
Scriitorul rând pe rând a prezentat copiilor cărțile sale: „Plăcințele cu mărar”, „Rochița leneșă”, „Nucul cu o singură nucă”, „Urmele mele frumoase”, „Școala de întrebări”, povestindu-le despre istoricul apariției lor, ele fiind expuse la expoziția: „Îmi pare bine să știu că ai vrea să mă știi”. Ca exemplu „Plăcințele cu mărar”, ajunsă la a 4-a ediție. Prima ediție (1999) a fost scrisă, când feciorul Adrian a împlinit 5 anișori. A obținut calitatea de „carte-surpriză” în cadrul Salonului Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret.                                                                                                                              
Cea mai preferată, mai valoroasă și mai dragă e cartea „Urmele mele frumoase”, o sinteză, care include 63 de poezii, cântece, povestioare și teatru pentru copii. O carte frumos ilustrată, ce conține note muzicale pentru cântecele compuse de remarcabilii compozitori Tudor Chiriac, Anatol Chiriac, Daria Radu, Gheorghe Mustea, Ion Macovei și Ion Dascăl, pe versurile  poetului Iulian Filip.  

De ce urmele frumoase?, a fost întrebarea copiilor, ca apoi dl să dea explicația respectivă. Apoi poetul i-a întrebat pe copii: Ce semnifică urmele unui om? Ce urme frumoase lăsați voi părinților, la care copii au răspuns: „Să nu-i dezamăgim”; „Iubirea și dragostea mea pentru mama”; „De ajutat din când în când”, „Să învățăm bine, că aceasta este cea mai mare bucurie pentru părinți”.                                                                                                  
Spre final, scriitorului i-au fost adresate o multitudine de întrebări: Prima carte scrisă? (Neâmpăcatul meșter, 1974), Poezia preferată?, Cum se scrie o poezie? (Poezia este un gând, imagine, dar și o strângere de inimă), Ce v-a „împins” să fiți scriitor?, amuzându-l pe scriitor.


Întâlnirea cu poetul Iulian Filip a fost un prilej de a-i ura ani multi cu roade plini. „Foarte mult ne plac versurile Dvs., așteptăm realizări mari și în continuare, să scrieți cât mai multe cărți pentru copii, ca noi citindu-le, să creștem oameni cu literă mare”. A urmat oferirea fiecărui participant câte o carte „Școala de întrebări”, pe filele căreia autorul a lăsat autografe.  Iulian Filip este ca o carte pe care vrei să o răsfoiești repetat, dar care la fiecare pagină recitită e mereu alta.

vineri, 23 februarie 2018

Poeta Zina Izbaș cu admiratorii săi la Biblioteca „Ovidius”

Victoria Cebanu,
bibliotecar, Filiala „Ovidius”
           
 O zi superbă, cu mult suflet, flori, zâmbete și gânduri frumoase a fost pentru prietena noastră Zina Izbaș, întâlnirea O cafea amară pe strune de chitară" la Filiala „Ovidius”. Cunoscută mereu ca jurnalistă, redactor-prezentator la postul național de Radio Moldova, a reapărut în fața publicului prezent în ipostază de autor a celor șapte plachete de versuri prezente pe rafturile colecției bibliotecii: Șoapte în toamnă, Mama mea, Ileana mea, Cântec pentru tine, Reduta neuitării, Dor de dor,  Dans cu trandafiri, Dragă, tu

            Cu un cuvânt de salut și bună apreciere au venit cei mai apropiați prieteni și admiratori ai poeziei domniei sale: plasticianul Victor Cobzac, în rol de moderator, scriitoarea Claudia Partole, Eugenia Bulat, Mihai Doloton, Nina  Bâlhac, Georgeta Stroiescu, prozatoarea Ana Onică, Nina Popescu de la Școala de Arte din Ialoveni, Irina Munteanu, Ana Popa - directorul gimnaziului nr. 93 din satul Hulboaca cu discipolii sai, elevi de la Centru de Excelență în Construcții - îndrumați de Ludmila Bodeanu, Zinaida Andrieș - profesoară de limbi moderne, etc.
            E un bun prilej de a împărtăși cu cei dragi, rodul muncii personale.
      Scriitoarea Claudia Partole menționa în cadrul întâlnirii: „... este poeta, ce m-a surprins, mereu, prin sinceritate, curățenie. Poezia a păstrat starea curată din copilărie. Unele din ele sunt nostalgice, îndurerate, sensibile ca o creangă atinsă de vibrația vântului... Cu tentă filosofică, vervă lirică și volubilitate romantică, dar și cu alură modernistă, văd eu creația poetică a Zinei Izbaș, care cred eu că nu se va opri aici”.  
            Dna Eugenia Bulat, remarca în fața celor prezenți: „.... poezia, are un conținut aparte ce relevă, o romantică incurabilă ce ne duce pe noi, în acele ape ale începutului și a  firescului...”
            La fel, cu o deosebită apreciere a venit și dl  Mihai Doloton: „... prea puțini autori au scris despre părinții lor, ar fi bine să-i citim poezia doamnei Zina Izbaș, deoarece în ea, se vorbește despre bunătatea omului de la țară...”.
            Toate aceste aprecieri date de colegii de breaslă, îi vor servi ca un imbold de a-și continua activitatea scriitoricească pentru a bucura starea sufletească a fiecărui cititor pasionat de opera profunda a Zinei Izbaș.
            Potrivit autoarei:  „Cartea Mama mea, Ileana mea, este o lucrare ce conține versuri dedicate mamei mele și întruchipează prin personajele din copilărie cu Ilene Cosânzene și Feți-Frumoși chipul  Mamei Ileana, ce ne citea povești Brâncovinene... consider, că cei prezenți vor desprinde din această lucrare faptul că trebuie să ne iubim părintii, să venim la ei cât mai des, oricât de departe am fi, deoarece ei sunt rădăcinile şi izvoarele noastre, graţie lor existăm...”

            Elevii de la gimnaziul Nr.93 din satul Hulboaca și tinerii de la Centru de Excelență în Construcții au venit cu un recital de poezie din volumele autoarei. În sala arhiplină de invitați, pe strune de chitară în înterpretarea Nicoletei Ambroci și Igor Galbură au răsunat cântecele mult îndrăgite: Dulce, galbenă gutuie, Satele Moldovei,  ce a transformat evenimentul într-o activitate emoționantă. Spre plecare toți cei prezenți au rămas cu certitudinea că o astfel de întâlnire de suflet se va mai repeta.

joi, 22 februarie 2018

„Povestește-mi ceva!”

Tatiana DONȚU,   
Șef oficiu,   Filiala „Transilvania”


Credem într-o lume mai bună. Credem că avem datoria de a ajuta la formarea a tuturor copiilor cu care putem interacționa. Credem că putem transmite valorile noastre prin puterea pe care o avem ca instituțieție. Credem că, alături de părinti, putem modela. .          

Astfel la 21 februarie 2018 a fost lansat un nou serviciu de bibliotecă la Biblioteca „Transilvania”, „Povestește-mi ceva”, de care vor beneficia elevii clasei a IV-a „D”, de la școala primară nr. 83 „Gr. Vieru”, cu profesoarea lor Pripa Tatiana.                                                                                               

Ce ne dorim de la acest nou serviciu? Să-i intrigăm pe participanți să ccălătorească imaginar în descoperirea propriei povești. Vor descoperi aspecte uimitoare despre sine și colegi „privind dincolo de oglindă”, obținând abilități în cunoașterea și înțelegerea comportamentului celor maturi. 
                                                                                        
Ateliere creative, lectură și cursuri interactive, bucuria de a învăța și a descoperi, dar și distracție cât cuprinde, muzică și surprize, îi vor așteaptă toate, la trainingurile din cadrul Serviciului.           
                                                                                                              
La trainingul de azi elevii au descoperit, că creând propriile povesti, acestea au viaţă. Vor reuși să dea glas propriilor personaje, prin creativitate și imaginație, contribuind la schimbarea unor atitudini și comportamente. Astfel, vom scrie împreună povești, le putem desena, înscena, inventa pentru a realiza propriile povești.                                          
Prezentarea de pe proiectorul cu ecran ne-a fost de mare folos, pentru că a mobilizat copii să evalueze cunoștințele despre poveștile cunoscute, la consolidarea exprimării verbale, orale, corecte din punct de vedere fonetic, lexical si sintactic, la dezvoltarea creativității și expresivității limbajului oral. A mai contribuit să inițieze discuții despre poveștile cunoscute și despre personaje, să spună dacă și de ce i-au plăcut, să demonstreze înțelegerea textului și mesajul pe care-l transmite povestea, sa exprime cu cuvinte sentimente și să argumenteze, etc.                                                                                      

Nelipsite au fost probele de energetizare, ele fiind: „Proba dulce”, care i-a ajutat să se grupeze în 3 echipe, conform învelitoare bomboanei alese. Trei echipe „Actorii”, Povestitorii” și „Inventatorii” au înscenat, povestit, inventat câte o poveste propusă. Au fost adorabili și formidabili, dând dovadă de o bună cunoaștere a poveștilor, creativitate și mult umor.


Iar „Tronul concluziilor” le-a permis să-și exprime concluziile pe marginea celor întâmplate. Ca niște împărați pe tron au expus niște păreri, obiecții, atitudini, mulțumiri originale, astfel creându-se o atmosferă pozitivă, de voie bună și o deschidere de suflet. Așadar, participanții au  intrat în pielea personajelor, ba chiar au nimerit și în situații interesante, din care evadarea bine organizată le-a sporit valoarea în ochii colegilor.

luni, 19 februarie 2018

Cuvinte și muzică din alte sfere

Lilia Don-Ciobanu, bibliotecar, Filiala „Ovidius”

Cu sufletul vibrând de emoție mă întorceam de la un ritual, parcă, de pe o creastă a munților Carpați, învăluit de vrajă, de la un spectacol înălțător, care te ridică pe culmi nebănuite, consacrat Poetului Grigore Vieru, oferit de elevii de la „Liceul Teoretic European”. Deși îmi răsuna în minte muzica lui Tomaso Albanio „Adagio în G minor”, un fundal pe care au fost imprimate versurile profunde ale Poetului dedicate făpturii Mamei, redescoperite de elevii-voluntari, fideli ai bibliotecii „Ovidius”, totuși gândul mă ducea la muzica compozitorului Eugen Doga, cel care ne-a încântat copilăria cu muzica pe versurile poetului Grigore Vieru, „Hora Omizilor” din filmul „Maria-Mirabela”.
Deodată privirea și simțirea mi-au fost furate de o prezență impunătoare, dintr-o altă dimensiune existențială, parcă, destinul mi l-a scos în cale pe cel care a format sudura între universul Vieru și constelația Doga, Măria Sa, Compozitorul. Vieru-Doga, acest liant în gândurile mele aievea, fără ca să vreau, am exclamat cu o voce înăbușită, tremurătoare, să nu fiu cumva privită ciudat asemenea lui Mersault din „Străinul” lui Camus, cu glasul lui Doga, atunci când mărturisea despre versurile găsite pe clapele pianului după moartea mamei:
„E un miracol?
Chiar și azi, nu pot înțelege cum a apărut poezia lui Vieru pe clapele pianului meu, scrisă parcă la comandă de ziua morții mamei mele. Nimeni dintre ai mei nu știu de a fost ori nu a fost Vieru la noi atunci. Numai mie mi s-a întipărit pe viață acest miracol.
Sosind cu avionul de la Moscova după înștiințarea tragediei cu mama, am găsit pe pian o foaie cu versuri pe care, cu ochii înlăcrimați am încercat să le pun pe note. Mama încă era la morgă. A apărut astfel un recviem cântat cu atâta durere și dragoste de talentata cântăreață, Anastasia Lazariuc. Și aici Vieru a fost ieșit din comun. A fost un prevestitor. O fantomă care s-a strecurat pe neobservate în casă și a adus acest „negru vânt” care „a dat maica la pământ”. El, ca și mine, a rămas din fragedă copilărie fără tată, ucis în război, cu mama văduvă în sărăcie și suferințe, în lipsuri. Mamele noastre se zbăteau pentru a supraviețui, pentru a scăpa copiii de foame și de moarte. De aceea, chipul mamelor noastre ne-au apropiat ca oameni, ca și pe copiii cuminți, ca artiști. Această dragoste de mamă prin opera sa, Grigore Vieru a transmis-o și o transmite și azi miilor de copii, iar mamelor de azi și celor de mâine aduc mulțumire și mângâiere la suflet pentru această dragoste.
Poezia lui Vieru e acolo sus, unde zboară ciocârlia, unde răsar luceferi, unde apare soarele, pe razele căruia, ca pe liniile portativului, se așază notele muzicale, alcătuind imnuri luminii, vieții, mamelor, copiilor, păcii și a tot ce este frumos pe pământ.
Nimeni n-a mai cântat cu atâta înflăcărare, cu atâta dăruire chipul mamei. La el și cucul e îndrăgostit de mamă... Din neant poetul aude vocea mlădioasă a acestei ființe, a nesfârșitului și atotînceputurilor.”
Oare ce vrea să prevestească această apariție de Zeu înveșmântat în straie de mag, pășind modest ca un muritor și răspândind lumină și taină în jurul său?

Vă las pe Voi, Dragi Cititori, să tălmăciți acest semn tainic, venind de acolo de unde răsar luceferii...

miercuri, 14 februarie 2018

O poveste de familie

Ana Ostașevschi,
bibliotecar, Filiala „Ovidius”



Biblioteca „Ovidius” este spațiul unde lucrurile capătă alte dimensiuni. Pentru unii e un loc bine dotat cu cărți, pentru alții e liniștea și plăcerea de-a lectura. Pentru copii e interacțiune, joc și lume a internetului, pentru seniori e bucuria unei întâlniri și comunicare eficientă la o șezătoare. Unii împrumută și restituie cărți, alții socializează despre oameni și cărți, despre personaje și fapte.

Din gama largă de servicii ale bibliotecii, copiii și părinții nu uită să frecventeze cu regularitate ora de poveste, care a prins rădăcini în timp și-și deschide larg ușa în fiecare zi de miercuri la ora 16:00. Deși avem statornicie și poftă de lectură necondiționată, ba chiar și aperitive de activități ghidate de cele mai eficiente metode, precum tehnica PRES, SINELG, CINQUAIN, metoda cubului, cei șase „De Ce?” și altele. Experiența ne-a permis să fim flexibili în activitate, să modificăm nu doar tehnici și metode, ci însuși titlul serviciului care a pășit din pantofi în pantofi fără a-și știrbi farmecul. Am început simplu cu „Ora Poveștilor”, am continuat pe aceeași frecvență „Povestea Copilăriei”, după care „Povești mari pentru copii mici”, pentru ca în final să primim botezul din partea bunului și îndrăgitului poet Iulian Filip, care a zis și mai simplu: „Să re-auzim povestea”. Un titlu care răsună azi în toate filiale BM „B.P. Hasdeu”, unde se citesc povești cu voce tare și există spații destinate copiilor.

Prima zi de miercuri din luna februarie a fost bineînțeles, prima care și-a așteptat copiii la activitate în încălțări noi, ba chiar ia și plimbat prin Iarna lui Grigore Vieru. O lună în care noi bibliotecarii, elogiem numele poetului și prezentăm copiilor și proza acestuia, mai puțin cunoscută.

De această dată, voia sau nevoia a adus la poveste câte tustrei frați, bine echipați în vorbire și cugetați în acțiuni. Le-am surprins atenția printr-un harbuz, nu adevărat, ci colorat și am așteptat să continue gândul: Harbuzul pe timp de iarnă e... . Am auzit de toate atât cu sens propriu, cât și figurat, căci nu încape îndoială că e bogăție, atunci când nu-l prea găsești pe la tejghea.

Totuși întrebarea primordială suna altfel: Ce legătură ar avea acest harbuz cu povestea? Răspunsurile au provocat dispoziție, dar și indicii, căci au observat coperta cărții, unde peisajul de iarnă a fost întretăiat de o felie mare de harbuz.

Textul a liniștit curioșii și a dezlegat misterul harbuzului, ba chiar i-a impresionat, căci eroina principală Nuța, avea și ea un frățior, Mitru, care a îmbiat-o la săniuș pentru a nu mai scânci după harbuz.

Tehnica celor șase „De ce?” a scos la iveală spiritul de observație a copiilor și concomitent derularea întâmplării. Pauza dinamică, de astă dată s-a rezumat l-a colorarea și decuparea harbujilor, norocul de-a colora eroina i-a revenit singurei participante, Teia, care a îmbujorat fața Nuței și a exclamat la fel ca în poveste: Ești ca un harbujel!


Peisajul creat de cei mai fideli cititori este de nedescris: Nuța în mijlocul harbujilor, băieții au rămas mulțumiți și au dedus și morala că nu e bucurie mai mare, decât să ai în preajmă oameni dragi, precum e familia, ba chiar o asemenea poveste de familie.

marți, 13 februarie 2018

Borcanul fericirii

      Ana Ostașevschi,
bibliotecar, Filiala „Ovidius”



 De-a lungul timpului au fost descoperite o mulțime de invenții, printre care: tiparul, hârtia, telefonul, radioul, internetul și multe altele.
Însă pe lângă termenul invenție,  o răspândire largă o are și lexemul inovație. Astfel, ajungem să ne întrebăm: Sunt sinonime? sau: Care ar fi diferența dintre ele?
După consultarea dicționarului explicativ, conchidem că invenția presupune rezolvarea sau realizarea tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci (obiect, sistem tehnic inventat), pe când inovația redă noutatea, schimbarea și modificarea obiectulului/sistemului.
Dacă primul termen este mai rar întrebuințat, cel de-al doilea e pe potriva puterilor noastre, a bibliotecarilor. Un obstacol în realizarea unei inovații ar fi lipsa creativității. Ce-i drept, un obstacol pentru oricine, dar nu și pentru el, cel care-și petrece viața printre cărți, printre idei.
Așa că pornim pe drum de inovație la Biblioteca „Ovidius”!
Aici, e locul unde izvorăște fântâna, unde poți găsi harta orașului invizibil, iar toți cetățenii sunt un pic Dada (curentul literar dadaismul). Nimic nu s-a schimbat din cele enumerate, doar faptul că toate sunt strâns legate de anul 2017.
Cu toate că, noi, bibliotecarii am beneficiat de un curs util „Inovația în biblioteci” în care am analizat şi am studiat metode şi instrumente de dobândire a creativității, modele de inovații în bibliotecile lumii, dar şi cum să stabilim parteneriate şi să adunăm fonduri. Noi am conștientizat că trainingurile de la sfârșit de an se vor materializa într-o inovație pentru noul an, 2018.
Zis și făcut. Ideea a venit de la borcanul cu dulceață și sintagma pe care am zis-o de sute de ori într-o singură zi: An Nou Fericit! Probabil vă întrebați care e rolul borcanului cu dulceață? E simplu, aceasta e preferata copiilor și ea are aroma și gust diferit. Ieri de pere, azi de mere, mâine de zmeură, poimâine de căpșună, răspoimâine din gutuie și astfel le trece săptămâna. Cât despre fericire, ea e dulce la fel ca toți copiii și borcanele cu dulceață.
Acest fapt m-a motivat să transform un borcan simplu într-unul cu dulceață, acel dulce de pe buzele copilului fericit. L-am numit Borcanul fericirii și am pus în el nu fructe și zahăr, ci cuvinte, care te îndulcesc și te fac să zâmbești atunci când le citești. Propozițiile din borcan nu conțin glume, ci fapte, lucruri care te motivează să fii fericit. Unii le-au realizat și zâmbesc astăzi, conștienizând fericirea din timpul trecut. Alții citesc și zâmbesc, încât mă întreb ce scrie acolo sau al câtelea bilețel au extras.
De rând cu ei, zâmbim și noi bibliotecarii, conștientizând o fericire dublă care nu ne costă nimic, nici măcar prețul zahărului sau al fructelor, pe care le conține, de obicei, un borcan cu dulceață.

Inovația Bibliotecii „Ovidius” a răsărit din sufletul bibliotecarului pentru a fi răsădită în sufletul cititorului mic, copilul.