Un nou serviciu la Biblioteca „Ovidius”: „Șezători de altădată”

Victoria Cebanu, Filiala „Ovidius”

           

Biblioteca este spațiu unde poți lectura, comunica, integra, unde poți face schimb de idei. Însă punctul forte îl constituie omul, dacă el dorește ceva cu adevărat – el  realizează. Recent, la biblioteca „Ovidius” a prins viață un nou serviciu „Șezători de altădată”.  Grație cititorului fidel Dna Elena Boțan și Dna Elisaveta Onofreiciuc, care  de mai multă vreme erau dornice de-o șezătoare a apărut  un serviciu  care are drept scop: Revalorificarea, cunoașterea și promovarea tradițiilor și obiceiurilor străbune. Ce se-ntâmplă când oamenii au aceeași idee, e simplu– se materializează. Serviciul de revalorificare a dat startul și a adunat în jurul mesei doamne preocupate de arta populară, de ceea ce le-a învățat mama acasă și de ceea ce trebuie neapărat promovat pentru a nu rămâne în umbră, pentru a continua datina. În condiţiile în care interesul tinerilor pentru obiceiurile strămoșești este din ce în ce mai scăzut, iar adunările specifice culturii tradiţionale au decăzut în favoarea metodelor de socializare moderne, un grup de doamne cointeresate au readus la viaţă şezătorile de altădată.

            Din străbuni șezătoarea era considerată  o școală  a vieții, deoarece în arta populară tradițională obiceiurile formează un capitol important, fiindcă întreaga viață  a omului, munca lui din timpul anului și diferitele lui ocupații, relațiile  cu semenii și întruchipările mitologice erau întrețesute cu obiceiuri pe care moldoveanul le transformă-n șezători, de obicei, practicate înainte de Postul Crăciunului, când oamenii terminau muncile agricole.

Prima întâlnire a fost una pe cât se poate de familiară, deși era una de cunoaștere interpersonală cu Doamnele Boțan, Carmazan, Gladun, Bivol, Ghilici, Onofreiciuc și tânăra preocupată de aceste tradiții, Cristina Pulbere, care a reușit să promoveze meșteșugurile artei dincolo de hotarul țării, la un târg din Anglia. Meșterul popular, Dna Elena Boțan, le-a îndemnat pe toate doamnele prezente să-și dezvaluie viața în raport cu arta, cu tot ceea  ce știu să facă cel mai bine, cu toate că au alte  ocupații de bază.  În cadrul acestei  întâlniri s-au stabilit  obiectivele, s-a planificat activitatea, s-a demonstrat munca mâinilor dibace, făcând loc pentru cântec, dans și voie bună.

De fapt, acesta e rolul și rostul unei șezători, care ne transferă într-un alt spaţiu – o casă mare de la țară, cu obloanele deschise, cu caier și fuse, cu război de țesut și cu mulți, mulți oameni, în ciuda faptului că aceasta e doar o senzație de moment într-un cartier din mijlocul Chișinăului.