Cristina SCLIFOS, bibliotecar,
Filiala „Transilvania”
Azi, 10 ianuarie, în cadrul Bibliotecii „Transilvania”,
într-o jucăuşă zi de iarnă s-a desfăşurat cea dintâi activitate a anului 2017,
în parteneriat cu Centrul Comunitar
pentru Copii și Tineret Convorbitorul. Copilașii frumoși la chip și dornici
de năzbâtii și cunoștințe, într-o componență magică de 27 la număr, s-au lăsat
mitizați și duși pe aripi de istorie, imagine și culoare în cadrul discuției cu
genericul ,,Chișinău – între mit și
realitate”, ghidați de profesorii-parteneri, dna Nadejda Leahu, dna Nicoleta
Lozovanu și dna Viorica Codreanu.
Activitatea a fost utilă copiilor dat fiind faptul
că studierea
patrimoniului istoric, cultural și arhitectural al orașului Chișinău este
prioritară unui membru al comunității
chișinăuiene. Patrimoniul
e cartea de vizită a unei țări, iar dacă nu avem istorie, nu avem nimic. Conținutul abordat a fost
inedit și diferit de ceea ce studiază de obicei la școală.
Am accentuat la începutul discuției printr-un
salut: Bună ziua, dragi chișinăuieni!
sugestiv întru descoperirea genericului. Copiii au remarcat cum au fost
salutați, apoi a urmat un dialog interesant dintre
părţi – constituit din întrebări şi răspunsuri la subiect. În acest sens copiii au
ascultat date concrete despre Chișinăul istoric și au fost îndemnați să
participe la viața culturală și civică a municipiului, la dezvoltarea
comunității chișinăuiene, la îmbogățirea acestui colţișor
de rai, spălat de ploaia razelor călduroase ale soarelui.
Le-am propus copiilor să facem o călătorie imaginară
și înscenată prin Chișinău. Am lucrat cu grupul de copii în baza hărții
divizată pe sectoare administrative, ei, au analizat și caracterizat fiecare sector și s-au localizat pe hartă,
acroșând etichete pe harta divizată pe sectoare a Chișinăului.
Prima stație din călătoria noastră a fost sectorul Construcție unde elevii au
refăcut imagini/monumente arhitecturale, istorice, culturale, de recreere, ca
Monumentul lui „Ștefan cel Mare și Sfânt”, Circul de Stat, Porțile orașului,
Arcul de Triumf, Palatul Național ,,Nicolae Sulac”, Biserica Mazarache, Parcul
„Ștefan cel Mare și Sfânt”, Parcul „Valea Morilor” etc, astfel au reconstruit
imagini din orașul Chișinău și au văzut importanța atât istorică cât și
culturală, economică a acestora. Monumentele noastre istorice, atâtea câte ne-au mai rămas, reprezintă
fără îndoială unele din cele mai vii mărturii ale trecutului istoric al
pământului nostru.
A doua stație din
călătorie a fost sectorul Știință
unde copiii au sortat imagini ale orașului vechi și nou/actual. Întrebarea de
bază ce frământa acești 27 perechi de ochișori a fost Cum a fost pe timpuri şi cum arată în prezent
Chişinăul nostru?! Cu ajutorul acestui sector copiii au putut stabili
similitudini/deosebiri între vechiul/istoricul Chișinău și Chișinăul actual/nou
plin de aglomerație, clădiri noi, mașini luxoase, străzi cu denumiri schimbate, clădiri
renovate/demolate etc.
A treia stație a fost sectorul Alfabetizare unde copiii au citit imaginile cu aspecte din orașul nostru, au povesti traseul parcurs de noi, au stabilit sectorul unde se localizează aceste imagini/monumente și într-un final și-au expus propria opinie asupra Chișinăului. Una din acestea sună astfel: „Chişinăul – oraşul meu, oraşul oamenilor buni în care vreau să trăiesc, să muncesc, orașul care să ne adune pe toți acasă și mereu să ne bucure de farmecul său aparte”.
Spre finalul activității pentru a afla și pentru a stabili
ceea ce s-a depozitat în memoria copiilor, am organizat un joc prin intermediul
metodei RAI (răspunde - aruncă - întreabă), o metodă de fixare și verificare a
cunoştinţelor prin interogarea elevilor cu
ajutorul unui obiect ce le-ar capta atenția. Elevii au răspuns cu brio la toate
întrebările adresate asupra „Orașului de piatră albă”.
În urma acestei
discuții atât de creionate copiii s-au convins că Chișinăul – mit formează o fantomă a Chișinăului real, a ceea ce ne
înconjoară. Ne-am convins că Chișinău este unul dintre cele
mai verzi orașe europene și este constituit din următoarele aspecte: Grădina Botanică
din Chișinău, care a fost inaugurată
inițial pe un teren de 76 ha de pe valea râului Durlești, orașul care este al doilea oraș ca mărime a
populației în limitele spațiului etnic românesc, cedând întietatea doar
Bucureștiului și că Grădina Publică „Ștefan cel Mare” din Chișinău este unul
dintre cele mai vechi modele de arhitectură peisajeră din Basarabia.
Dincolo
de oraşul marilor clădiri, dincolo de celebrele conace şi vile pe care le
înalţă oamenii bogaţi din Republica Moldova, există un alt Chişinău, nevăzut,
neauzit, dar intuit de acei care iubesc trecutul şi mult regretat de cei care
cred că frumuseţea este eternă, iar arhitectura este una din matricele care pot
păstra această frumuseţe, dăruindu-i eternitatea.