marți, 12 aprilie 2011

LECŢIE BIBLIOGRAFICĂ: POVESTEA CĂRŢII SAU CINE FACE CĂRŢILE

Cristina MAMAISCAIA
Director, Filiala „Maramureş”

În contextul aderării Republicii Moldova la Procesul de la Bologna au fost stabilite priorităţi clare de asigurare a calităţii sistemului educaţional superior. Elementele principale, de care depinde calitatea procesului de învăţământ, sunt: conţinutul planurilor de învăţăemânt şi ale curriculelor, calitatea infrastructurii, metodica predării, formarea deprinderilor practice, precum şi evaluarea cunoştinţelor. Calitatea cadrelor didactice, a studenţilor şi a elevilor este fundamentală în sistemul educaţional.

Activitatea structurilor infodocumentare reprezintă, de asemenea, o preocupare majoră pentru comunitatea chişinăuiană. Aceasta se justifică prin faptul, că în calitatea lor de servicii publice, structurile infodocumentare au o contribuţie esenţială la construirea societăţii informaţionale, precum şi la promovarea drepturilor cetăţenilor, la conştientizarea efectelor sociale ale noilor tehnologii, la educaţie, cultură şi protecţia drepturilor de autor.

Cultura informaţională devine condiţia iniţială a profesionalismului specialistului modern: specialistul, format într-un mediu informaţional corespunzător, este puternic intelectual, competent, emancipat.

Este nevoie de extinderea activităţilor în domeniul dezvoltării abilităţilor de informare, deoarece cercetările arată, că, adesea, studenţii părăsesc universităţile fără deprinderile necesare pentru a se descurca într-o societate, bazată pe informaţie.

ETAPA I:

Grup ţintă: eleviii claselor a III-a

Locul desfăşurării: biblioteca

Metodă de desfăşurare: Prezentare PowerPoint, povestire, conversaţie, lucru în grup.


ETAPA II:

Scop: Formarea Culturii Informaţionale a elevilor la tema dată.

Obiective:

1. Să cunoască calea parcursă de carte pînă la masa lui;

2. Să numească profesiile care contribuie la apariţia cărţii;

3. Să ia o atitudine pozitivă faţă de carte, faţă de natură.

Materiale pentru instruire:

- DEX al limbii române, dicţionare de sinonime.

Scenariul lecţiei

Captarea atenţiei: De ce lecţie bibliografică? Dragi copii, voi la şcoală aveţi diferite tipuri de lecţii ca de exemplu: matematica, biologie, educaţia tehnologică, geografia ş.a. Azi veţi avea parte de o lecţie deosebită, ceva nou care la şcoală nu se predă. Vă voi prezenta o lecţie bibliografică. Ce este bibliografia cine poate să-mi spună? Bibliografia este intermediar între carte şi cititor. Cuvîntul bibliografie provine de la două cuvinte biblion (carte) şi grapho (a scrie), în traducere literală – transcrierea cărţilor. Lecţia bibliografică de azi vă va îmbogăţi cunoştinţele pentru a evalua şi utiliza o publicaţie (carte, revistă). Să cunoaşteţi calea parcursă de carte pînă la masa voastră.

Verificarea cunoştinţelor la tema dată: Copiii sunt întrebaţi dacă cunosc din ce se fac cărţile. Din hîrtie. Dar hîrtia? Se face prezentarea panoului cu obiecte făcute din lemn, adică din copaci. Cartea-şi începe calea din pădure. Cum? Aceasta urmează să se afle, căci povestea cărţii sau cine face cărţile este tema lecţiei de astăzi.

Captarea atenţiei: Cărţile nu cresc pe copaci, dar vin la noi din pădure. Dimineaţa, cînd soarele se mai freacă cu pumnii pe la ochi după o noapte de somn, tăietorii de lemne păşesc în poienele dese ale pădurii, unde copacii au nişte semne. Aceşti copaci trebuie tăiaţi. Şuieră ferestrăul în mîinele tăietorilor şi copacii cad la pămînt unul cîte unul. Tăietorii leagă tulpinile copacilor în legături mari. O maşină enormă, care merge peste crengi şi buturugi, scoate aceste tulpini legate din pădure şi le duce la rîu. Pe rîu tulpinele plutesc ca nişte peşti enormi. Cîteodată ele se încurcă formînd o pană pe rîu şi nu mai pot pluti mai departe. Atunci nişte muncitori puternici, numiţi plutaşi, descurcă buştenii şi fac să se mişte mai departe pe rîu. Rîul duce buştenii pănă la fabrica de hîrtie. Aici mai întîi se taie în bucăţi şi se face rumeguş. Rumeguşul se fierbe şi se obţine o masă asemănătoare cu aluatul din care mama face plăcinte.

Bibliotecara: Ştiţi cum se numeşte maşina de fabricare a hîrtiei?

Bibliotecara: Teasc. Acesta este denumirea veche a presei de tipar care, în forma ei arhaică seamană cu teascul de struguri. Maşinile frămîntă această masă şi o toarnă în forme, o întind în foi lungi, care se deapănă în rulouri mari cît un butoi. Din aceste rulouri se fac caiete sau foi de scris.

Bibliotecara: Orice carte este scrisă de scriitor. Cine sunt scriitorii? De obicei aceştia sunt oameni care ştiu multe şi au darul de a scrie. Dar în unele cazuri cartea poate să aibă mai mulţi autori, aceştia sunt numiţi coautori. Ei, împreună cu scriitorul, îşi asumă responsabilitatea de conţinutul textului. Dar să nu încurcaţi. Pe lîngă coautor este şi coordonatorul. Sub îndrumarea căruia se realizează lucrarea. Manuscrisul este un termen care denumeşte în sens larg orice text scris de mînă. Semnificaţia lui majoră este însă aceea de carte veche scrisă sau copiată înaintea de apariţia sau răspîndirea tiparului.

Pe coperta oricărei cărţi este scris numele şi prenumele autorului. Se explică ce este coperta, şi se aduc ca exemplu cîteva modele de coperţi.

Bibliotecara: Tuturor le plac cărţile frumoase. Dar pot fi ele frumoase fără ilustraţii? Ce este ilustraţia? Textul este scris de scriitor, dar ilustraţiile sunt făcute de pictor. Cine este pictorul?

Lucru în grup: Cu ajutorul dicţionarelor oferite de bibliotecă explicaţi aceste cuvinte. (Se rezervă 10 min)

Bibliotecara: Specialistul în domeniul de activitate care formează obiectul unei anumite edituri sau redacţii este redactorul. Redactorul unei edituri este expertul în tehnica ediţiilor, purtînd răspunderea manuscrisului pentru editare. El este primul cititor al cărţii. Redactorul apreciază cele scrise şi trimite foile la tipografie.

Tipografia este un ansamblu de operaţii şi sisteme care intervin în confecţionarea unei cărţi: turnarea literelor, imprimarea, broşarea. Cu alte cuvinte, tipografia este fabrica de cărţi unde sunt multe, multe maşini. Aceste maşini fac cărţile, unele cos foile, altele pregătesc coperta. O maşină prinde foile de copertă, într-o secţie sunt maşini de tipărit. Pui o foaie curată şi de acolo iese o poezie, o poveste, o povestire.

Se explică în continuare cine verifică lectura textului pentru înlăturarea erorilor, unde mai tîrziu se demonstrează ce este macheta şi cine sunt machetatorii. Ca mai apoi să apară întrebarea: Cine este responsabil de operaţiile tehnice de imprimare a manuscrisului?. Acesta este tehnoredactorul.

În mod obişnuit, tehnoredactarea este efectuată de editură şi este comunicată tipografiei prin indicaţii notate direct pe originalul dactilografiat sau printr-un caiet de sarcini anexat la manuscris.

Încheiere: Cărţile finisate, îmbrăcate în copertă de gală, sunt încărcate în maşini şi duse la librării şi biblioteci. Iar de aici ajung în mîinele voastre. Iată aici se termină povestea cărţii. Ca s-o credeţi mai bine ascultaţi poezia lui Gr. Vieru.

Cum se face o carte


Da! Cartea a fost copac prima oară,


În zori tăietorii copacul doboară.


Fabrica, uite, preschimbă tulpina


În foile astea subţiri ca lumina.


Nu dorm scriitorii noapte întreagă,


Pe tipografi sudoarea aleargă.


Oh, cartea îmi are un miez ca de fragă!


Lucru practic: Se stabilesc două grupuri care primesc aceiaşi sarcină: Extragerea denumirea profesiilor din cărţiile oferite şi cu ajutorul dicţionarilor, observaţiei să lămurească semnificaţia acestora.

(Se rezervă 10 min.)

5 comentarii: