vineri, 26 februarie 2010
DRAGOBETE: UN ZÂMBET PENTRU FIECARE
FEMEIE EŞTI
Adrian PĂUNESCU
Aşa suntem femei între femei
Fără nimic
Şi nu însemnăm nimica
Doar nişte ele, ce-i slujesc pe ei
Suntem veriga firului de aţă
Din fiecare lanţ făcut din doi
E greu cu noi, femeile, în viaţă,
Dar e şi imposibil fără noi.
Ei neglegenţi pe cît sunt ele calme
Şi încurcând, ce le limpezesc
Ei - numai tălpi şi ele – numai palme
Acesta e destinul femeiesc
În fond ce fac femeile în lume?
Nimic măreţ, nimic impunător
Schimbîndu-şi după ei şi drum, şi nume,
Pun lucrurile doar la locul lor.
Cu atîţia paşi cît au făcut prin casă
Şi pentru care nici o plată cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac, şi tot ce fac se vede
Cînd strică ei-repară ele tot,
De aceea, nimeni nu le crede
Cînd calm îmbătrînesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica,
Aşa şi eu la rîndul meu voi fi.
Ce fac în fond femeile-nimica
Decît curat, şi uneori copii.
Adrian PĂUNESCU
Aşa e mama, şi a fost bunica
Aşa suntem femei între femei
Fără nimic
Şi nu însemnăm nimica
Doar nişte ele, ce-i slujesc pe ei
Suntem veriga firului de aţă
Din fiecare lanţ făcut din doi
E greu cu noi, femeile, în viaţă,
Dar e şi imposibil fără noi.
Ei neglegenţi pe cît sunt ele calme
Şi încurcând, ce le limpezesc
Ei - numai tălpi şi ele – numai palme
Acesta e destinul femeiesc
În fond ce fac femeile în lume?
Nimic măreţ, nimic impunător
Schimbîndu-şi după ei şi drum, şi nume,
Pun lucrurile doar la locul lor.
Cu atîţia paşi cît au făcut prin casă
Şi pentru care nici o plată cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac, şi tot ce fac se vede
Cînd strică ei-repară ele tot,
De aceea, nimeni nu le crede
Cînd calm îmbătrînesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica,
Aşa şi eu la rîndul meu voi fi.
Ce fac în fond femeile-nimica
Decît curat, şi uneori copii.
ŢI-E SCRIS CUVÎNTUL PE NISIP, FEMEIE !
Plină de taine, captivantă, frumoasă, dătătoare de viaţă, cunună a creaţiei. Cum ar arăta lumea noastră fără Ea, Femeia?
Hotărît lucru, dar cert. Femeia, un mister… Întotdeauna aceeaşi şi de fiecare dată altfel: tandră, senzuală, devotată… mamă, soţie, prietenă, fiică, iubită şi iarăşi „Femeie”.
Privim azi în jur şi ce vedem? Un alt tablou, societatea ne propune femei de succes, femei care se respectă şi se iubesc…, amintirile ne sugerează femei supuse, gospodine ideale şi mame perfecte… Adevărul este că majoritatea femeilor de azi nu mai par a fi nişte fiinţe obosite, neînţelese şi copleşite de treburi. Undeva între fetiţa dulce de ieri, care se crede prinţesă şi femeia modernă de azi s-a pierdut pe drum ceva esenţial. Dorinţele ascunse din inima femeii şi realităţile zilnice de care i se face parte, par a fi la ani lumină, distanţă unele de altele. Astăzi, în locul şorţului în carouri, femeii i se propune refugiul în universul telenovelelor, romanelor şi de ce nu al revistelor de modă. Îmi place să admir femeile care iubesc, femeile care ştiu ce vreau de la viaţă. De veacuri, femeia a fost venerată pentru perfecţiunea ei fizică şi morală de către marii artişti, compozitori … de ce să nu păstrăm tradiţia. Am făcut un ocol în jurul lumii literare şi am încercat să zidesc cu mare grijă chipul unei „femei labirint”.
Dacă pornesc de la întrebarea lui Mircea Cărtărescu „De ce iubim femeile?” răspund cu mai mulţi de “pentru că”:
“… pentru că au un fel de a gîndi care te scoate din minţi. Pentru că-ţi spun „te iubesc” exact atunci cînd te iubesc mai puţin. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru că din ele am ieşit şi-n ele ne întoarcem, iar mintea noastră se roteşte ca planete greoaie, mereu şi mereu numai în jurul lor.”
Nu îmi este frică şi nu am jenă să repet spusele lui Dumitru Matcovschi: “Mai regină decît floarea, Doar femeia poate fi, / Mai adîncă decît marea, Doar femeia poate fi…”
Oricît de mult ai încerca să pătrunzi în adîncimea sufletului unei femei, niciodată nu ai să reuşeşti. De aceea fac un îndemn sincer pentru voi, bărbaţii. Încercaţi să preţuiţi şi să iubiţi “femeia-mamă”, pentru că anume ea ne-a dat viaţă, ne-a învăţat să vorbim, ne-a crescut… Nu trebuie să evitaţi să o respectaţi pe “femeia-soţie”, doar ea este sprijinul vostru. Dacă nu mai puteţi să-i dedicaţi poezii sau să-i mai cîntaţi serenade ca în tinereţe, nu încetaţi s-o iubiţi cu tandreţe şi s-o preţuiţi pe “femeia-bunică”. Căci nu în zadar spune marele Hugo: “Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul, / În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.” Femeia face din bărbat o operă de artă, de aceea, dragi bărbaţi, păstraţi-le dacă doriţi să aveţi lîngă voi o galerie.
Priviţi atent femeia. Observaţi că nu doreşte ea prea multe, nu se vede un ideal sau ceva mai firesc, ci se vrea iubită şi înţeleasă, protejată şi niciodată uitată. Femeia e o poezie, e arcuşul care fredonează lin şi sublim melodia vieţii.
Şi nu pot să închei fără a vă reaminti de sugestia lui Mihail Kogălniceanu: “Femeia iubită este întotdeauna un înger”.
Să încercăm, Dragi femei, să avem mereu zîmbetul suav de Mona Lisa şi să fim mereu o eternă poveste, ca să nu ne întrebe nimeni cine sîntem, ci să ne iubească mereu…
MĂRŢIŞOR - SIMBOLUL PRIMĂVERII
Într-adevăr, legenda Mărţişorului, în zeci de variante, ne însoţeşte de la grădiniţă şi până în ultima clasă de liceu.
Există relativ multe legende explicative privind mărţişoarele, culoarea lor roşie şi albă. Primele legende au apărut în era precreştină, exprimînd trecerea de la iarnă la primăvară. Iată cîteva legende mai puţin cunoscute:
I. Mărţişor se pregătea să le facă o surpriză fiicelor sale: să le dăruiască în prag de primăvară cîte o floricică albă pentru fericire. Se împăcase chiar şi cu Soarele să topească pe alocuri omătul, ca să răsară mai repede clopoţeii. Totul mergea strună. Cînd colo, vine frate-său Făurar şi îi spune:
- Rămîi sănătos! Eu plec cu cîteva zile mai devreme, fiindcă lumea s-a săturat de frig.
Mărţişor i-a urat “drum bun” şi abia după ce plecă Făurar, îşi dădu seama, că nu i-a mai rămas la mijloc decît o noapte de pregătire… Cu Soarele doar se înţelesese pentru răspoimîne. Ce-i de făcut?
N-are încotro bietul Mărţişor – se apucă să coase singur clopoţei. Toată noaptea şi-a chinuit ochii. Şi cum era cam neîndemînatic se înţepa pe la degete. De aceea a pătat pe ici-colo clopoţeii cu sînge. Fiicelor tare le-au mai plăcut mărţişoarele, că aşa au numit ele în zori floricelele cusute de tăticu, le-au prins la piept şi au umblat mîndre cu ele pînă au înflorit copacii.
II. La marginea unui sat trăiau într-o colibă sărăcăcioasă o femeie cu fiica ei. Ca să cîştige pîinea de zi cu zi şi cîţiva bănuţi, femeia se îndeletnicea cu torsul lînii pentru oamenii din sat. Dar tot ce cîştiga dădea pe doctorii pentru fata ei care era tare bolnavă.
Într-o zi, pe cînd torcea şi plîngea de mila fiicei sale, femeia văzu o caleaşcă de foc trecînd cu iuţeală dinspre pădure spre sat. Era Crăiasa Primăvară care, auzind-o, s-a oprit şi a întrebat-o de ce este aşa de necăjită. Aflînd de boala copilei, Crăiasa a zis:
Ţine caierul acesta de foc şi toarce-l firicel subţire, apoi leagă o fundiţă şi prinde-o de pieptul copilei. Puterile mele o vor trezi la viaţă, aşa cum se trezeşte la viaţă întreaga natură după trecerea mea.
Femeia mulţumi şi se apucă de lucru. Dar caierul îi ardea degetele şi-i era cu neputinţă să răsucească un firicel cît de mic. Începu să plîngă cu lacrimi grele şi aproape că nu băgă de seamă cînd o altă caleaşcă de zăpadă se opri în dreptul colibei. Era Crăiasa Iarnă, care dispărea cu iuţeală dinspre sat spre pădure şi care, auzind necazul femeii, zise:
Ţine caierul acesta de zăpadă. Răcoarea lui va potoli fierbinţeala celui de foc. Răsuceşte-le laolaltă, poate aşa îţi pot fi de folos şi eu.
Femeia mulţumi din tot sufletul şi se puse pe tors. Torcea laolaltă fir roşu de foc cu fir alb de zăpadă şi astfel isprăvi de tors cele două caiere. Iar după ce duse la capăt lucrul, legă o fundiţă de pieptul fetiţei. Aceasta îndată prinse putere şi culoare în obrăjori, sări din pat şi-şi îmbrăţişă cu drag mama.
De atunci, în fiecare prag de primăvară, femeia împletea fundiţe alb-roşii, împărţindu-le oamenilor din sat, să le aducă sănătate şi bucurii.
III. O altă legendă care este prelucrare a unei vechi teme populare spune:
A fost odată ca niciodată, o vreme în care Soarele întruchipat într-un bărbat chipeş obişnuia să coboare pe pămînt pentru a dansa la horă prin sate. Ştiind de noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmărit şi într-una dintre aceste incursiuni pe pămînt, l-a răpit şi l-a aruncat într-un beci, în castelul său.
Pasările au încetat să mai cînte, iar copiii nu mai puteau să rîdă, însă nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe dragon.
Într-una din zile, un tînăr curajos a decis să meargă la castelul dragonului şi să salveze Soarele. Călătoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. La sfîrşitul iernii, tînărul a reuşit să găsească castelul dragonului, unde era întemniţat Soarele.
A început lupta, o luptă aprigă care a durat mai multe zile… pînă cînd în cele din urmă dragonul a fost înfrînt. Cu ultimele puteri tînărul a eliberat Soarele, reuşind să-i facă fericiţi pe toţi cei care-şi puseseră ultimele speranţe în el.
Natura a reînviat, oamenii au început să zîmbească din nou, numai flăcăul, datorită rănilor pricinuite de dragon, nu a mai apucat să vadă primăvara venind…. Sîngele cald din rănile sale a şiroit pe zăpada imaculată pînă la ultimul strop. În timp ce zăpada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primăverii, răsăreau din pămîntul desţelenit. Tînărul a murit fericit că viaţa sa a servit unui scop atît de nobil.
De atunci oamenii obişnuiesc să împletească doi ciucuri: unul alb şi altul roşu. La începutul lunii martie, bărbaţii oferă fetelor această împletitură, numită mărţişor, care, purtată la piepturi, face ca iarna să fie uitată…. Culoarea roşie reprezintă dragostea pentru tot ceea ce e frumos şi rămîne simbolul sîngelui bravului erou. Albul simbolizează puritatea, sănătatea şi ghioceii răsăriţi din zăpadă învingînd ultimele puteri ale iernii.
IV. Se zice că a sosit luna martie şi, înaintea Ghiocelului – prima plantă vestitoare a primăverii – a înflorit Toporaşul. Cînd a răsărit Ghiocelul şi a văzut una ca asta, s-a supărat rău şi a sărit la Toporaş, să-l bată. În lupta aceasta Toporaşul l-a rănit pe Ghiocel. Sîngele a picurat pe zăpadă. În acel loc a răsărit de sub zăpadă alt Ghiocel de culoare albă cu pete roşii (de sînge). O fată a găsit Ghiocelul acesta şi l-a prins la piept. Prietenele fetei au făcut şi ele cîte o floricică asemănătoare Ghiocelului, din aţă albă şi roşie şi le-au prins la piept.
În cinstea lunii martie, lună în care apare Ghiocelul şi reînvie natura, florile acestea simbolice au fost numite mărţişoare. De aici şi frumoasa tradiţie de a dărui în prima zi a lunii martie mărţişoare.
TINERII SUNT ACEI CARE VOR PĂSTRA DATINILE ŞI OBICEIURILE
Director CAIE
Tinerii de la Liceul “M. Eminescu” au venit cu un buchet de creaţii proprii despre dragoste, au povestit tot ce ştiu despre această sărbătoare: legende, descântece, petreceri din strămoşi. Diriginta şi profesoara de istorie a propus ca fiecare din acei prezenţi în sală să spună o frază la tema dragostei, astfel şirul expresiilor înălţătoare au fost de o expresivitate şi sinceritate sufletească majoră.
Dna Maria Chirilă a făcut o trecere în revistă despre cele mai cunoscute istorii de dragoste: despre Orfeu şi Euridice, Antoniu şi Cleopatra. S-a referit la cea mai frumoasă poveste de dragoste, dramatică şi tumultuoasă dintre Veronica Micle şi Mihai Eminescu. Corespondenţa celor doi "DULCEA MEA DOAMNĂ, EMINUL MEU IUBIT”, poemele de dragoste, mărturiile cunoscuţilor dovedesc intensitatea şi profunzimea sentimentelor lor. Veronica Micle nu a suportat plecarea din viaţă a lui Mihai Eminescu şi după două luni, luând o doză mare de arsenic, s-a stins din viaţă, adeverindu-se întocmai şi versurile poetului:
“Ce s-au ales din două vieţi?
O mână de cuvinte,
Cărora – abia le-ar da un preţ
Aducerile-aminte”
Echipa CAIE a organizat o oră de lectură cu genericul “IUBIREA – RAM CU ROUĂ SFÂNTĂ, CÂNTATĂ DE MIHAI EMINESCU ŞI GRIGORE VIERU”. Au răsunat versurile de dragoste ale marilor poeţi, au fost audiate cele mai frumoase melodii de dragoste.
Expoziţia de carte “DRAGOBETELE- SĂRBĂTOAREA TINEREŢII ŞI A CREDINŢEI” a familiarizat publicul cu ediţiile care reflectă miracolul iubirii adevărate şi pe care Grigore Vieru ne îndeamnă în versurile sale s-o păstrăm:
Păstraţi iubirea, păstraţi!
Păstraţi divinul mister!
Păstrănd iubirea,
Păstrăm nemurirea
A tot ce ste viu sub cer!
joi, 25 februarie 2010
SĂPTĂMÂNA GRIGORE VIERU LA FILIALA „ALBA IULIA”
BUCURIA DE A-L CUNOAŞTE PE GRIGORE VIERU LA FILIALA „OVIDIUS”
АННЫ ГАВАЛЬДА – ГРУСТНАЯ ПРОЗА С ФРАНЦУЗСКИМ ШАРМОМ
luni, 22 februarie 2010
ADAM MICKIEWICZ ÎN BASARABIA
AICI SE PROMOVEAZĂ TINERE TALENTE
Elena DABIJA,
Director CAIE
În incinta Centrului Academic Internaţional Eminescu activează Clubul „TINERE TALENTE”, care are obiectivul să descopere şi să promoveze tinerele talente, care au harul artistic fie în poezie, fie în proză, fie în pictură etc.
Deşi suntem la finele lunii februarie, am avut marea bucurie să cunoaştem, dar şi să promovăm aceste tinere talente publicului care ne vizitează. La prima şedinţă invitatul nostru a fost Iurie Palanciuc, care a dialogat cu tinerii de la Liceul teoretic „Mihai Eminescu” despre talentul său de tânăr poet, profesor, traducător etc. Orice apariţie editorială pentru bibliotecari dar şi pentru cititori este o mare bucurie. O bucurie a fost pentru mine când printre noile achiziţii am descoperit placheta de versuri BOTEZAT CU LUMINĂ, semnată de Iurie Palanciuc. Sinceră să fiu mi-a placut chiar formatul şi coperta cărţii. Deşi nu cunoşteam autorul mi-a atras atenţia unde a văzut lumina zilei cartea, şi anume Editura ANCESTRALA, care „a primit botezul” la Centrul Eminescu, şi care a mai lansat cărţi la CAIE. Am rămas surprinsă când am descoperit că primele poezii din carte sunt dedicaţe lui Mihai Eminescu şi Grigore Vieru. Au binemeritat-o din plin POEŢII, iar Iurie Palanciuc este bravo pentru talentul şi harul primit de la Dumnezeu. Am citit filă cu filă poeziile, fără să citesc prefaţa editorului Dumitru Mircea (Mămăligă) şi am pătruns în sensul poeziilor divine şi sincere. Am descoperit atîta dragoste de viaţă, de neam, de mamă, de femeie, de tot ce-i frumos şi divin. Am decis să organizez o lansare pentru tineri ca să-l cunoască. M-am bucurat cît de receptiv a fost la invitaţia de a lansa cartea la Centrul Eminescu. În timp ce-i vorbeam de o eventuală întâlnire cu cititorii, mi-a amintit că mai mulţi ani în urmă, fiind student la USM, a participat la lansarea cărţii NU E OM SĂ NU FI SCRIS O POEZIE, aici la Centrul Eminescu şi acceptă cu mare plăcere invitaţia.
Şi iată că autorul este faţă în faţă cu publicul. Dialogul este captivant, Iurie Palanciuc îşi frapează cititorii cu poeziile sale, cu experienţa sa de viaţă scurtă dar rodnică prin ceea ce face. Au urmat întrebări şi răspunsuri, poveţe fel de fel, dar în atenţie a fost poezia sa. Aici aşi menţiona doar unele titluri pentru a avea o imaginaţie ce teme abordează tânărul poet: „Şi-ntunericul are lumină”, „Odă mamei”, „Chipul măicuţei”, „Spicele”, „Lumina trăirii”, „Ţi-am văzut, Doamne, pe chip”, „Rugă”, „Filă biblică”, „E grea calea spre tine, Doamne”, „ Iartă, Doamne...”, „În biserică unde se naşte lumina”, „Adiere de noapte”, „Învăţ să culeg...”, „Privighetorile, „Drumurile”, „Ninge pământul cu flori, ninge...”, „Amurg de toamnă, revărsat”, „Singurătatea”, „Atât de departe de casă...”, „Binecuvântaţi femeia!”, „Brăncuşi”, „Părinţilor”, „Două vieţi şi-o dragoste”, (În memoriam Veşnic vii şi fericiţi Doina şi Ion Aldea-Teodorovici), „Iubirea”, „La umbra veşnicei iubiri”, „TU şi EU”, (Eternilor îndrăgostiţi Mihai Eminescu şi Veronica Micle), „De dorul tău”, „Iubita”, „Eşti chip de vioară, iubito...”, „Cîntec de leagăn”, „Ne-a prins în braţele lui soarele...”, „Aripă de rândunele e copilăria”, ş. a. Dacă lecturăm cartea ne convingem că autorul este cu adevărat atins de scânteia divină.
Mi-a atins struna inimii şi profunzimea filosofică a motto-ul lui Iurie Palanciuc: „Puterea Omului nu este doar adevărul de a fi veşnic prin propriul suflet, ci şi posesia harului de a-şi crea fericirea şi de a se desăvârşi prin descifrarea intimităţii propriilor gănduri...”.
Fiind o fire timidă şi foarte modest ne-a mărturisit că avea mare pasiune pentru lectură, că primele versuri le-a scris la vârsta de 15 ani şi erau poezii triste despre iubire, despre despărţire, creaţii dedicate îndeosebi mamei, bunicii. În copilărie era depărtat de lume, avea lumea sa proprie, cea a viselor în care se regăsea şi în care nu putea pătrunde nimeni, precum e şi specificul la această vârstă, dar anume atunci a fost începutul creaţiei sale poetice. Mama sa fiind o fiinţă „totdeauna tandră, frumoasă, fermecător de dulce, cu părul bălai, plină de viaţă – m-a iubit mereu”, a luptat cu toţi şi cu toate ca să-l vadă dat la carte şi Om în toată puterea cuvântului. Poetul conştientizează că „or să apară invidioşi. Unii te urăsc din simplul motiv că eşti mai altfel decât ei. N-am spus niciodată nimănui că, uite, eu sunt talentat şi n-am cerut nimănui să-mi recunoască talentul”. Un an de zile de zile n-a scris nimic şi dorea să se lase de poezie, dar a început din nou să scrie mărturisindu-ne ”...ceea ce e în sânge nu poate fi scos sau omorât!” şi a recurs la Marele Poet de Geniu Mihai Eminescu, care spunea: / Nu e carte să înveţi / ca viaţa să aibă preţ, - / ci trăieşte, chinuieşte / şi de toate pătimeşte / ş-ai s-auzi cum iarba creşte. Ne-a mai spus că cartea de căpătâi îi este Cartea lui Grigore Vieru, că şi-a dorit foarte mult să-l cunoască personal şi spera să-şi editeze cartea şi să meargă la el să-l aprecieze, dar n-a fost să fie. Aşa a fost voia Domnului. Creaţia lui Grigore Vieru l-a impresionat, l-a făcut să-şi schimbe viziunea asupra vieţii, să-şi contureze valorile, să-şi dezghioace propria menire pe acest pămînt. Se consideră cu adevărat „poet născut din poezia vieriană”.
Scrisul pentru Iurie Palanciuc este o pasiune, o delectare, el îl ajută să-şi trăiască libertatea gândirii, a fanteziei, a stării lăuntrice. Sunt convinsă că poezia lui Iurie Palanciuc v-a fi apreciată pe deplin de acei care o v-or cunoaşte şi v-or sorbi din frumuseţea versului divin.
A rămas satisfăcut de orele petrecute în aura eminesciană şi ne-a dăruit pentru colecţie o carte cu autograf: „Primiţi în dar această carte cu versuri culese de pe ţărâmul sufletului, care sper o să vă umple viaţa de sărbătoarea împlinirilor”, iar în Cartea de onoare ne-a scris: „Mulţumesc mult pentru această întâlnire de suflet, pentru ocazia de a trăi emoţii frumoase. Doresc Centrului Academic Mihai Eminescu. Ca fiecare zi să fie vizitat de sute şi mii de cititori! Cu respect, Iurie Palanciuc ”.
Nu-mi rămâne decât să-i doresc la mai mult şi la mai mare, că suntem în aşteptarea altor cărţi şi întâlniri cu acei pasionaţi de poezie şi frumos la Centrul Academic Eminescu. Iar pentru acei care v-or citi aceste rânduri le propun spre lectură versurile – dedicaţie lui Mihai Eminescu:
LUI EMINESCU
Frumos eşti ca un cer de luceferi,
Ca un codru prea plin de verdele vieţii,
Ca un izvor ce se îngână cu nemurirea,
Ca-ntreaga românime de ieri, de azi, de mâine.
Te rog cu toate rugile basarabeanului:
Îndreaptă o rază din cugetu-ţi spre cugetul meu
Şi fă-mă demn de Cuvântu-ţi aureolat de vrajă.
Învaţă-mă să iubesc cu iubirea ta dureros de dulce,
Învaţă-mă să gândesc cu gândirea ta luciferică;
Învaţă-mă să sper cu speranţa ta disperată;
Învaţă-mă să cred cu credinţa ta apostolicească;
Învaţă-mă să pătimesc cu pătimirea ta de Hristos;
Învaţă-mă să trăiesc viaţa ta – astru în flăcări!
O SĂRBĂTOARE DE DUMINICĂ LA FILIALA “TÂRGU-MUREŞ”
vineri, 19 februarie 2010
SĂPTĂMÂNA GRIGORE VIERU LA FILIALA „TRANSILVANIA"
joi, 18 februarie 2010
GRIGORE VIERU ÎN MEMORIAM LA CENTRUL ACADEMIC INTERNAŢIONAL EMINESCU
Director CAIE
Poetul Copilăriei, al Mamei, al Ţării, al Dragostei, etc. a fost omagiat cu multă dragoste, durere şi recunoştinţă la Centrul Academic Eminescu. Sala devenea neâncăpătoare pentru doritorii de a participa şi a se manifesta la activităţile organizate zi de zi în incinta CAIE. Plîngea lumînarea aprinsă alături de portretul şi cărţile Poetului, care cu lumină ei feerică ne lumina feţele în timp ce copiii cu voci tremurătoare fredonau melodii şi citeau versuri.
În cadrul ZILELOR EMINESCU am primit în dar cu autograf cartea de versuri Grigore Vieru LINIŞTEA LACRIMII, îngrijită şi postfaţată de eminescologul Tudor Nedelcea, care am lansat-o în cadrul Săptămânii Grigore Vieru. Cartea cuprinde versuri simple pentru lectură, dar atât de profunde după conţinut. Cercetătorul şi scriitorul Tudor Nedelcea în postfaţa cărţii ne mărturiseşte despre prima întâlnire cu Poetul dar şi cu soţii Doina şi Ion Aldea-Teodorovici în august 1991 la Orşova: „Într-un splendid asfinţit de soare, l-am văzut pentru prima dată pe Grigore Vieru, urcând scările... Văzându-l din profil, cu pletele-i de Făt-Frumos, cu un mers mai mult alunecat, cu zâmbetul lui angelic, am avut impresia că-l vad pe Dumnezeu. Atât era de frumos şi divin Poetul. M-am repezit pur şi simplu să-i sărut mâna (cum făceau altădată feciorii de ţărani faţă de părinţi sau naşi) pentru ca imaginea (pe care o credeam ireală) să nu dispară. Grigore Vieru „vorbea” în perle”.
Elevii de la şcoala primară nr. 9, şcoala nr. 83 al cărui nume îl poartă au participat la serata literar-muzicală „Grigore Vieru – Copilul cel mare al neamului”. Liceenii de la liceele „Traian” şi „Tudor Vladimirescu” au fost actorii matineului „O, mamă, dulce mamă...în versul melodios al poeţilor Mihai Eminescu şi Grigore Vieru.” Versul eminescian se contopea cu cel vierian şi ne exprima toată dragostea poeţilor faţă de MAMĂ – FIINŢĂ, MAMA – ŢARĂ. Copiii de la liceul „Mihai Eminescu” au participat la ora de lectură multimedia „Vers melodios...” fiind profund încântaţi de vocile duetului Doina şi Ion Aldea -Teodorovici, care au dat muzicalitate versurilor „Eminescu”, „Trei culori”, „Răsai”, „Pentru Limba Noastră”, „Serenadă”, „Două lacrimi gemene”, „Clopotul învierii”, „Pace lumii”, „Iartă-mă”,etc. Unele activităţi au fost organizate extramuros: la Grădiniţa nr. 40 a avut loc o serată literar-muzicală comemorativă „Eu sunt Poetul acestui neam” şi orele de lectură „Cartea ghioceilor”, „Soare, soare, Domn frumos; la liceul „l. Rebreanu” am organizat ore de lectură, expoziţii şi prezentări de carte „Copilul cel mare al neamului”, „Grigore Vieru – un Orfeu al limbii române”, „Taina care mă apăr㔄Grigore Vieru – Poetul copilăriei”. Copiii au venit cu dedicaţii lirice, scrisori şi gazete de perete în memoria lui Grigore Vieru.
Adam Puslovic, poetul din Belgrad şi oaspete de onoare în ianuarie la ZILELE MIHAI EMINESCU , organizate în incinta Centrului Eminescu şi-a început discursul cu poemul MAI LIBER CA ZĂPADA, dedicat lui Grigore Vieru. Ne-a lăsat manuscrisul poemului pe care îl propun spre lectură:
Uneori, uitam că sunt un om liber.
Visez şi nu mă trezesc.
Îmi trezesc doar inima
să o ascult atent cum
bate şi nu bate.
Să o strâng de gât
cu sărutul cuvintelor
risipite şi uitate
undeva prin mine.
La o întrebare nevinovată
răspund greu
de tot: Mamă!
Brusc aud cum trece
un înger, purtând
sub aripi ultimul surâs
al unui om din Basarabia.
Care este simplu de tot, el
surâsul cel nevinovat, el
surâsul de pomină, surâsul
de sărbători...cu Iisus.
Nu voi uita
că sunt un om
mai liber ca zăpada!
27.01.2009
Pentru noi, bibliotecarii în fiecare zi e Ziua lui Mihai Eminescu şi a lui Grigore Vieru. Apoi aceste zile le adunăm în săptămâni, în luni, în ani, decenii... Avem o datorie sfîâtă de a le citi înţeleapta lor operă, de a o valorifica şi promova. Şi scriem prin ei, Poeţii – CARTEA VEŞNICĂ A NEAMULU, a ETERNITĂŢII.
GRIGORE VIERU: UN PAS SPRE ETERNITATE
OMAGIU DRAGOSTEI DE NEAM
CURCUBEU DE POEZIE LA GRADINIŢA NR. 119
luni, 15 februarie 2010
LANSAREA „APOSTOLULUI IUBIRII”
BIBLIOTECA ŞTIINŢIFICĂ "A. RUSSO" - 65 ANI
Director general
Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” dr. Lidia KULIKOVSKI
15 decembrie 2010
vineri, 12 februarie 2010
RECURS LA MEMORIE: LANSAREA CĂRŢII ”CALVARUL ” DE D. CIOBANU
luni, 8 februarie 2010
TÂRGUL DE CARTE CITITĂ - O ACTIVITATE INEDITĂ LA BIBLIOTECA „TRANSILVANIA"
Sărbătorile de iarnă continuă la Filiala „Transilvania". La data de 05.02.2010 biblioteca a găzduit o inedită activitate Târgul de carte citită organizată în colaborare cu Liceul Teoretic Orizont, care este un spectru de culori, unde toate ideile romantice trăiesc în această pledoarie pentru eroiii coborâţi în "bătătură" şi cinstiţi ca nişte "moşi buni".... Târgul de carte citită: Facilitează accesul la lectură şi unanim e considerat a fi un forum temporar pentru producătorii şi consumatorii de cultură scrisă şi nu numai; Stimulează unele activităţi conexe actului cultural, care pot mări atractivitatea lui, oferind accesul la informaţie tuturor categoriilor de cititori; Promovează valorile culturale prin punerea lor la dispoziţia publicului. Un aspect ce se cuvine remarcat este acela, că un astfel de eveniment are o puternică latură educativă, prin asigurarea formării la elevi a unor metode de învăţare noi şi moderne, cum ar fi învăţarea prin cercetare şi documentare şi prin accesarea informaţiei în mod facil şi atrăgător. De asemenea târgul încurajează păstrarea şi promovarea spiritului comunităţii locale şi perpetuarea lor prin contactul direct între generaţii diferite şi prin consolidarea unor cunoştinţe în mod interactiv. Târgul de carte citită a fost un loc de întâlnire a unui mare număr de copii într-un context cultural-informativ stimulant, considerat de participanţi şi de public un eveniment cultural, care se impune prin promovarea cărţii şi a lecturii, dar şi în intensificarea relaţiei editori-autori-public cititor, impunându-se ca un mecanism viu de transmitere a cunoaşterii şi informaţiilor. Activitatea a sensibilizat copiii la ideea de carte, stimulându-le pasiunea pentru lectură, fiind un spaţiu privilegiat care facilitează cunoaşterea, schimburile culturale şi preocupările comune ale tuturor actorilor implicaţi în lumea cărţii. Organizat deja al doilea an, este o manifestare consacrată promovării producţiei editoriale. Sub motto-ul Ridicaţi-vă prin carte, înălţaţi-vă prin lectură, toate ediţiile târgului (II), au înregistrat un real succes, manifestarea constituind un prilej pentru noi contacte între iubitorii de carte. Este o încercare de a repune în drepturi "cartea" şi "biblioteca", de a le aduce în atenţia elevilor, de a contribui la redescoperirea lecturii ca o plăcere, un izvor de cunoaştere şi visare fără egal, promovează conduita pozitivă a copilului spre literatură. Târgul de carte citită a îmbinat cartea, muzica, pictura într-un regal de manifestări culturale; recitaluri de poezie, vernisaje de pictură, înscenări, licitaţie etc. Iubitorii de teatralizări au avut ocazia să-i reîntâlnească pe eroiii marilor scriitori clasici, dar şi contemporani, cum ar fi I. L. Caragiale Domnul Goe, I. Druţă Frumos şi sfânt, C. Negruzzi Alexandru Lăpuşneanu, A. Busuioc Singur în faţa dragostei, I. Creangă Nică a Petrei (fragment), I. Teodoreanu Uliţa copilăriei. Timp de două ore şi mai bine elevii claselor a V-X au prtezentat rectaluri, maxime şi idei despre carte, înscenări din operele citite, lăsându-ne duşi pe valurile literaturii, reunind în jur de 150 persoane. Momentul care a "spart gheaţa" a fost Iarmarocul de carte (licitaţia), tip de vânzare în care mai mulţi solicitanţi au procurat cărţi, unde ofertele de achiziţie au fost făcute, începând cu un preţ de deschidere (50 lei) şi s-a continuat cu preţuri crescătoare, până când nimeni nu a mai licitat peste preţul maxim, în aşa fel procurându-se cartea licitată. A fost o provocare care a avut scopul, de a încuraja elevii să citească cât mai mult. S-au prezentat cărţile, spre a fi procurate de către participanţi, din ele: V. Alecsandri Dri-dri, M. Eliade Romanul adolescentului miop, L. Rebreanu Adam şi Eva, N. Esinencu Copacul care ne uneşte, M. Preda Delirul, I. Minulescu Corigent la limba română etc. Juriul concursului a stabilit trei clase care s-au învrednicit de locuri premiante: Locul I - clasa VII-a "B" Locul II – clasa V-a „A” Locul III – clasa VIII-a “B” Rezultatele aşteptate: popularizarea actului lecturii în rândul tinerilor, prin conceperea târgului ca spectacol al cărţii; creşterea fidelităţii şi motivaţiei participanţilor de toate categoriile sociale faţă de acest eveniment; evidenţierea imaginii pozitive a bibliotecii publice prin atragerea spre lectură şi cunoaştere a unui public cât mai larg, din toate sferele şi categoriile sociale; Impactul Educativ: creşterea gradului de cunoaştere, informare şi educare al utilizatorului Cultural: sporirea interesului pentru cultură şi lectură al unui public numeros implicarea în actul cultural de calitate al tuturor în funcţie de vârstă şi grad de pregătire